Televizorul = timp pierdut

Urmăresc foarte rar ştirile. Nu deoarece aş fi unul dintre cetăţenii indiferenţi, ci pentru că nu pot suporta politicienii, nişte incapabili ticăloşi. De exemplu, SUA are rezerve de hrană pentru o lume întreagă şi o situaţie economică bună, o mare parte a bugetului fiind acordată armatei Am citit undeva că banii investiţi în armament în fiecare an ar fi de ajuns  pentru a hrăni populaţia continentului negru şi pentru a-i îmbunătăţi infrastructura. Atunci, unde este dreptatea? Partea care mă deranjează şi mai mult este că fac atîta zarvă, strîng donaţii mizerabile şi în final se dau drept mari eroi. 
 

Apoi vin dramele de la ProTV. Serios, cîte reportaje despre violuri, accidente şi asasinări mai au să arate? Oare la noi oamenii sunt interesaţi doar de aşa subiecte?  Este pur şi simplu ridicol! Plus la asta, dacă tinerii văd aceleaşi imagini în fiecare zi, astfel de acţiuni sunt încurajate involuntar. În ultimul timp le lipseşte totalmente inspiraţia, se transformă în agenţie matrimonială. Recent o fată căuta un şofer de care se îndrăgostise. Nu m-aş mira să aflu că de fapt totul era înscenat şi domnişoara a fost plătită. ProTV, what the fuck? Chiar aşa de disperaţi?

Acum mă gîndesc oare cu ce ar fi posibil de înlocuit astfel de reportaje. Nu îmi vine nimic în cap. Trist că la noi în ţară nimic altceva nu se întîmplă. I don't want to live on this planet anymore.

Nu îmi pare rău că am exclus televizorul din rutina mea zilnică. Nu numai că a apărut timp în plus, ci pot gîndi independent.

P.S. Aici se potrivesc bine Muse cu "Uprising":  

"They will not force us
And they will stop degrading us
And they will not control us
We will be victorious, so come on!"

Lasă televizorul, citeşte o carte. Cît de banal şi învechit nu ar suna, este o decizie bună.