A (not so) new start

Mi-am promis că odată ce începe şcoala voi reveni la blog şi voi posta cît de des pot, cît timp am idei şi îmi place să o fac. Anul ăsta va fi unul mai dificil, mă aşteaptă bacul, admiterea, dar cu atît mai bine, viaţa devine mai palpitantă cînd e umplută de provocări!
Pagina pe care te afli există deja de 7 luni, am îndrăgit-o şi chiar dacă o vară înteagă am lenevit, nu pot renunţa atît de uşor la hobby-ul meu. Mulţumesc tuturor celor care m-au follow-uit (suntem deja 114), celor care m-au vizitat (5000 vizite) şi sincer, apreciez fiecare comentariu în parte! Deşi la început nu eram prea sigură, am fost încurajată de prieteni, rude, necunoscuţi, lucru ce mă motivează şi astăzi să continui.
Sunt conştientă că voi avea puţin timp liber, voi fi obosită, dar mă voi strădui să nu dezamăgesc pe nimeni, mai ales, pe mine.

O imagine hipsterish care descrie entuziasmul meu în legătură cu venirea toamnei. YAY!

Vin degrabă înapoi cu un post nou-nouţ!

Altfel

Sunt atentă la comportamentul tuturor şi deseori îmi fac concluzii pe baza acţiunilor şi vorbelor diferitor persoane. Deşi pot părea tăcută, puţine trec neobservate de ochii mei. Stereotipul că fetele ar vorbi mult nu este valabil pentru mine. Ideea e că nu îmi place să vorbesc fără sens, mai bine ascult, urmăresc. (I'm watching you :D)

Normal lucru, alţii la rîndul lor mă urmăresc şi pe mine. Aşa este natura umană, ne place să observăm defectele altora, să facem comparaţie şi să ne simţim superiori (însă este puțin probabil ca înjosind pe cinva să devii cu adevărat mai bun, e doar o senzație).

Deseori încerc să-mi dau seama ce părere îşi fac oamenii despre mine şi clar lucru, nu am de unde să aflu. Pot doar să ghicesc şi să sper că totul este bine, deşi nu prea mă deranjează dacă ar fi altfel.

Posibil sunt puţin diferită, probabil deoarece nu m-am maturizat atît de repede. Serios, observ o mare diferenţă dintre modul meu de a gîndi şi cel al semenilor mei. Sunt cu capul în nori, naivă, nu mă comport corespunzător vîrstei mele. Culmea, nici nu vreau să cresc. Simt că am rămas în urmă, dar ştiu că nu am unde să mă grăbesc.

De exemplu, pentru unii poate părea prostească şi copilăroasă o ieşire în parc şi făcutul baloanelor de săpun, însă mie imi plac. Sunt uşoare, colorate, se las duse de vînt şi îmi aduc zîmbetul pe buze. Bun, exemplul nu este atît de bun, însă sper să fiu înțeleasă. Atîta timp cît anumite lucruri mă fac fericită, nu am de ce să îmi fac griji în legătură cu părerea altor oameni.  

Oricum, este mai bine de cît ceva à la “Sixteen and pregnant” :)). Deși fac parte din ea, sunt de părere că generația mea este oarecum degradată.  Da, în așa măsură încît nu au idee ce se întîmplă în jur. 
Facepalm.


Eu am timp să cresc. Whatever, oricum toți spun că oamenii cei mai fericiți sunt cei care și-au păstrat copilul din suflet. Deci, sunt norocoasă.

No feelings - no pain

Trăim într-o realitate dură. Nimeni nu mai manifestă nici un fel de emoţii. Au apus demult vremurile în care femeile pierdeau cunoştinţa la vederea unui bărbat sexy, iar aceştia erau galanţi şi bine educaţi, arătîndu-şi din start intenţiile. Nu zic, unii o fac pe relaxatul pentru a parea cool şi în rînd cu lumea, însă nu despre ei vreau să vorbesc.

Pentru a supravieţui şi a reuşi în prezent, majoritatea îşi ascund emoţiile, sentimentele după o mască a cinismului şi a brutalităţii. În aşa mod, imaginea falsă creată în public devine un scut de apărare împotriva durerii şi suferinţei. Acest comportament este justificat de experineţele şi amintirile pe care fiecare le cară în drumul vieţii, un bagaj greu ce conţine dezamăgiri, trădări, iluzii. Şi cu cît mai mult ne obişnuim cu el, cu atît mai mult ne maturizăm şi înţelegem că de fapt viaţa reală niciodată nu va fi nici măcar pe aproape de cea din filmele Hollywoodiene.  

Sunt sigură că în spatele oricărui „monstru” se ascunde o persoană drăguţă, care aşteaptă să fie descoperită şi îndrăgită. Însă fiecăruia îi este frică să pună tot ce simte pe tavă, în faţa unei lumi întregi (logic, pentru a nu repeta aceleaşi experineţe deprimante, mult prea dureroase pentru a putea fi trăite din nou).

Pentru a ieşi din acest cerc închis, este nevoie de mult curaj. Astfel, mai toţi decid să se izoleze în propriul trecut, să trăiască din amintiri, iar viaţa le trece pe alături. Ei neagă existenţa dragostei, a prieteniei şi cu ce rămîn pînă la urmă? Cu nimic.  

Singurătatea

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au trăit în grupuri. De la triburile primitive (grupuri apărute probabil cu scopul de a supravieţui, pentru a se apăra de prădători), la societatea modernă din prezent, ne place să comunicăm, să facem schimb de idei, să avem pe cineva alături. Ne simţim în siguranţă, protejaţi şi liniştiţi.

Acest gînd s-a întipărit atît de adînc în minţile tuturor, încît a devenit practic inacceptabil ca cineva să-şi petreacă timpul în singurătate, chiar o perioadă relativ scurtă. O astfel de persoană pare cel puţin stranie în ochii majorităţii, de parcă ar lăsa timpul să treacă fără rost.

Nu zic, este imposibil ca specia noastră să meargă împotriva naturii şi să nege un proces îndelungat de evoluţie, proces ce arată clar – omul este o fiinţă socială, dar fiecare are nevoie de momente petrecute cu sine însuşi. În aşa mod, învingem frica de a rămîne faţă în faţă cu gîndurile noastre, ne cunoaştem mai bine, luăm decizii potrivite, creştem spiritual.

Sunt de părere că izolarea ocazională, cîteva ore de linişte după o zi grea, fară televizor (care face doar brainwashing), computer sau telefon este benefică. Cum să supravieţuieşti altfel într-o lume nebună, în care totul se întîmplă atît de repede şi trebuie să fii pregătit de orice eveniment neprevăzut? Avem nevoie de pauze, de un alint pentru suflet.

Eurovision (4)

32. San Marino

Cum am văzut titlul, am înţeles că nu are cum să fie ceva bun. Nu am greşit, după 15 secunde am închis pagina. Groaznic.

 

33. Serbia 

Am dubii  în legătură cu originalitatea....intro-ul la vioară îmi aduce aminte de Coldplay, "Paradise". La general vorbind, drăguţ. La sigur va ajunge în finală.

34. Slovacia

Curajos! Alegere bună pentru concurs. Se evidenţiază în mulţimea compoziţiilor pop, lente. Are atîta energie. Mi-a plăcut mult. Stilul seamana cu ceva de tipul Sick Puppies. Îi urez succes.

35. Slovenia

Nu ascult aşa ceva, însă vocea ei e frumoasă. Prea siropos. Parcă e soundtrack la vreo poveste Disney, cu prinţi şi prinţese.

36. Spania

Maagic. Relaxant şi frumos. La sigur va fi printre primele. Videoclipul este şi el calitativ. Întreaga compoziţie este foarte reuşită. Dacă interpreta se va descurca şi live, totul va fi perfect.

37. Suedia

Aaah, Loreen este preferata mea. Puţin stranie, cu accente hippie în felul în care se mişcă, în păr. Piesa este energie pură. Mi se face pielea de găină. Chiar merită să învingă în acest an.

38. Elveţia 

Are puţine vizualizări şi nu înţeleg motivul. Parcă sunt The Killers. Frumos. Este una dintre puţinele piese pe care le-aş include în playlistul meu.

39. Turcia

Nu sunt mare amatoare de motive orientale. Meh. Vocea şi felul în care se mişcă sunt stranii. Nu e în topul preferinţelor mele.

40. Ucraina

Vocea asta e awesome. Am fost plăcut surprinsă să văd o cîntăreaţă de culoare. Îmi place tot, atîta putere, dă poftă de viaţă.

41. Marea Britanie

M-am obişnuit cu prestaţiile nereuşite a acestei ţări în fiecare an, dar iată că de data asta e mult mai bine. Vocea este pur şi simplu perfectă.

CONCLUZIE

Deşi era de aşteptat ca mai toţi participanţii să vină cu ceva foarte comercial, totuşi Eurovision 2012 uimeşte prin varietatea genurilor muzicale. De la balade lente la rock şi în final house energic, cred că fiecare poate găsi un cîntec pe gustul său. Preferaţii mei sunt Suedia, România, Danemarca, Germania. Cum nu ar fi, le urez tuturor succes. Sper că Pasha al nostru va ajunge în finală. Nu ne dezamăgi!

Eurovision reviews (3)

Continui cu Eurovisionul. Următoarele 10 cîntece:










22. Italia

Are ceva cu Amy Winehouse. Ascultabil, dar nu senzaţional. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că ea cîntă în limba engleză, ouch. Are de lucrat muult la accent. Mai bine rămînea la versiunea italiană.

 23. Latvia

Cam aiurea. 90's are back. Zîmbet fals, melodie de care am obosit, versuri de tipul "vaca paşte iarbă verde", videoclip necalitativ.  Nu-mi place nimic. Următoooorul vă rog!

24. Lituania

Prea romantic chiar şi pentru o fată. A spus de atîtea ori "love is blind". Cred că mult timp înainte fraza asta o să fie enervantă. Are voce, dar nu ascult piese de tipul ăsta şi nici nu văd de ce aş putea începe s-o fac. Pur şi simplu nu-mi place, apoi mai adaug şi mişcările lui pe scenă... Nu, nu are şanse.

25. Malta

Cam au trecut timpurile cînd se dansa în apă, urmărind acest videoclip simt că mă întorc la vremurile cînd aveam vreo 11 ani. Chair şi hainele dansatorilor parcă sunt luate din comediile americane mai vechi. Cîntecul este catchy, nimic mai mult. Un plus mare este interpretul - el arată bine.

26. Moldova

Nu ştiu unde a fost filmat videoul, pare a fi un club provincial. La început cîntecul nu-mi plăcea deloc, acum îmi pare că ar avea ceva potenţial: el are voce, place fetelor, melodia este vioaie. Hainele lui Pasha nu sunt luate din Vogue, dar bine că nu are pe dînsul ceia ce purtase la preselecţia naţională.

27. Montenegro

Nu am rezista, nu am putut asculta pînă la sfîrşit. Niciodată nu am agreat parodiile astea muzicale cu umor neinspirat.

28. Olanda

Nici nu ştiu de la ce să încep. Ce caută cîntecul ăsta la Eurovision? Stilul piesei e country, ea poartă pene de indian. Nu va ajunge în finală, nu are cum.

29. Portugalia

Cam plictisitor. Nu are nimic memorabil. Vocea ei este bună, dar piesa cu influenţe greceşti nu a adunat multe simpatii.

30. România

Are multe şanse să învingă. Fata este frumoasă, videoclip bun, voce la fel. Este evident că a fost depusă multă muncă. Succese ei. 12 puncte din partea Moldovei!

31. Rusia

E funny. Puţin umor negru:  sper că vor ajunge toate vii pînă pe 26 mai. Cum au putut ele acumula cele mai multe voturi la preselecţia naţională? Nu pot să presupun nimic despre succesul lor, se pot întîmpla multe lucruri neaşteptate.

Cam asta pe azi, degrabă vine şi ultima parte + concluzie.

Eurovision reviews (2)

 11. Estonia

Băiatul ăsta poate cînta. De la prima audiere a compoziţiei pielea mi s-a făcut de găină. Totul este atît de intens şi frumos. Singurul lucru care îmi displace este costumul, îmi aduce aminte de mirii de la nunţile moldoveneşti. Stofa asta strălucitoare arată ieftin, e prea mult chiar şi pentru un videoclip.

12. Finlanda

O altă piesă reuşită, deşi muzica liniştită nu e chiar genul meu. Mulţi participanţi au ales să nu cînte în engleză. Oarecum e bine, fiecare interpret îşi arată cultura propriei ţări, dar nu pot înţelege absolut nimic din versuri.

13. Franţa 

Nu e rău deloc, numai bun pentru aşa concurs. Sunt absolut sigură că va fi între primii 10. Mie personal nu îmi prea place timbrul vocii, în rest piesa e memorabilă.
  

14. Macedonia

Nu am rezistat să ascult pînă la sfîrşit.... vocea ei sună răguşit şi neplăcut, nici cîntecul nu este bun. Deşi majoritatea au părere bună, mie îmi pare că ea strigă toată piesa. 
 

15. Georgia

Este rău că au combinat prea multe motive într-o singură piesă. De asemenea vocea nu este nici pe aproape bună. Un plus este energia întregii prestaţii, dar ce folos. Dacă încă nu ai auzit-o nu-ţi pierde timpul făcînd-o.
 

16. Germania

Este unul dintre cei mai buni. În plus, arată bine. E o raritate pentru mine ca o piesă atît de liniştită  să nu mă lase dezamăgită. Foarte frumos. Videoclipul la fel este calitativ. Îmi place totul.
 

17. Grecia

Nimic original din partea Greciei, plictisitor. Cîntece de tipul ăsta sunt în fiecare an la Eurovision... Ei pur şi simplu au mers pe varianta sigură, uitînd de unicitate. 
 

18.  Ungaria

M-am îndrăgostit de melodia aceasta instantaneu. E perfectă, armonioasă, are tot ce trebuie. Este evident că a fost depusă multă muncă.
 

19.  Islanda

Wow, cîtă emoţie. Deşi are puţine vizualizări, mi-a plăcut întreaga compoziţie. Vocile lor se combină atît de frumos împreună, magic.
 

20. Irlanda 

Mi-au displăcut şi înainte, şi acum. Sunt pur şi simplu enervanţi. Unul era de ajuns să-mi provoace rîsul, nemaivorbind de doi. Părul lor ridicol îmi aduce aminte de iarbă în vazon. Cîntecul nu este atît de rău, poate vor avea un loc bun.

21. Israel

Sunetul de la început de video îmi aduce aminte de serile frumoase petrecute la ţară:).  Vocea lui îmi aduce aminte puţin de Arctic Monkeys, numai că într-o variantă rea, parodiată.  

Asta este totul pentru azi. La general vorbind, cîntecele din acest post îmi plac mai mult de cît în primul... Dar încă nu am auzit nimic senzaţional.

Eurovision reviews

Nu sunt cel mai înrăit fan Eurovision. După părerea mea, e o pierdere de bani şi timp, mai ales că de fiecare dată am senzaţia că participanţii nu sunt apreciaţi pentru prestaţie, talent şi voce. În joc intră showul, o piesă simplă, dar uşor memorabilă (catchy) şi desigur politica. La fel mă deranjează şi faptul că rareori un anumit cîntec chiar reprezintă o ţară, sunt neglijate tradiţiile, totul este prea comercial. Totuşi, în fiecare an ascult piesele intrate în concurs şi îmi fac propriile prognoze pentru ca apoi să le compar cu rezultatele finale. Iată şi impresiile despre concurenţii din acest an. I-am luat în ordine alfabetică şi încerc să fiu cît mai obiectivă.

1. Albania 

Nu intră în formatul Eurovision, este prea monoton. Rona are talent, însă întreaga compoziţie este mult prea obişnuită, toţi am mai vazut aşa ceva. Note înalte, melodie tipică pentru cîntece sentimentale, plictisitor. Videoclipul este sumbru, straniu. Nici nu am rezitat să-l urmăresc pînă la sfîrşit, mult prea modest. Şanse să învingă - puţine. Doar vocea şi pasiunea cu care interpretează mi-au provocat admiraţia.

 

 2. Austria 

Pur şi simplu rău, e atît de aiurea încît nici nu mai am ce comenta, totul este evident. Dacă înscrierea zgîrie atît de mult urechile, voi fi nevoită să pun mute la "performance-ul" lor live. Plus la asta şi aspectul lor de cocalari mă face să-i urăsc şi mai mult.

  

 

3. Azerbaijan

Mult mai bună de cît precedentele, piesa Sabinei este liniştită, plăcută, vocea la fel. Chiar dacă este ţara învingătoare, cei din Azerbaijan nu s-au relaxat nici în acest an. Videoclip frumos, cîntec drăguţ - pot fi mîndri de munca lor. Chiar nu am ce obiecta.  

 

 

4. Belarus

Mulţi spun că i-au copiat pe Nickelback. Nu este o asemănare atît de izbitoare, asta este vocea băiatului, nu o poate schimba. Piesa este reuşită, calitativă. Videoclipul încă nu a apărut, deci, aşteptăm.

5. Belgia

Poate cineva să-mi explice de ce are atîtea dislike-uri? Nu e cea mai bună, dar are 600 voturi negative. Cîntecul este pur şi simplu drăguţ, nu are nici urmă de originalitate. Probabil unei fete de 12 ani îi va plăcea.

 

6. Bosnia & Herţegovina

Cam multe melodii liniştite anul ăsta. Bosnia & Herzegovina vin şi ei cu o baladă. Fata nu are voce fenomenală, nici videoclipul nu este cine ştie ce, o încercare nereuşită de a crea o atmosferă oldie. Piesa Mayei are concurenţă mare. 

7. Bulgaria

Ieeftin şi urît. Aproape fiecare producţie românească sună cam aşa. Ne-am cam săturat de beatul ăsta, deşi iniţial făcuse furori. Poate în Europa va fi apreciat mai mult de cît la noi. Este cam plictisitor pentru cei de aici, auzim cîntece de tipul ăsta 24 din 24 la radio.

 8. Croaţia 

Frumos şi videoclipul şi cîntecul, deşi piesa este liniştită, clipul dinamic echilibrează întreaga compoziţie. Poate lua un loc bun dacă europenii vor da dovadă de bun gust. Deşi nu am înţeles nimic din versuri, oricum mi-a plăcut. Îi urez succes.

9. Cipru

În sfîrşit, ceva dansabil, pop, potrivit pentru Eurovision. Îmi place mult videoclipul, merge perfect cu piesa. Vocea interpretei mai lasă de dorit, în rest îmi place. Sunt sigură că va prinde bine la public.

10. Danemarca

Iată exemplul perfect cînd less is more. Atît de drăguţ!  Cîntecul este uşor de memorat, are ceva deosebit. Chiar sper că va lua un loc bun. Pur şi simplu nu este deajuns să-l asculţi doar o dată .

 ***

Următoarele le voi adăuga degrabă, nu reuşesc să le critic toate într-o zi. Am încercat să nu fiu prea dură, dar în acelaşi timp să menţionez şi părţile bune şi rele a fiecărei compoziţii. Ascultînd doar 10 cîntece, pot spune că în acest an participanţii sunt mai puţin puternici, de parcă vin la Eurovision din obligaţie, nu din propria dorinţă. Poate următoarele piese nu mă vor dezamăgi atît de mult.

Frumuseţe şi complexe

Mai toţi oamenii sunt nemulţumiţi de felul în care arată. Unii îşi acceptă corpul aşa cum este, alţii încearcă să-l modifice folosind diferite metode. Cea mai raţională decizie ar fi un mod sănătos de viaţă şi multă mişcare, însă cere multă voinţă, efort.
Perioada în care complexele în legătură cu aspectul fizic coboară self esteem-ul fetelor pînă la pămînt este vîrsta de 15 – 17 ani. Mai mult de 90% din adolescente vor să  schimbe măcar ceva, mai ales greutatea. O pătrime dintre acestea sunt gata să apeleze şi la chirurgie estetică. Eu sunt de părere că numărul lor ar fi şi mai mare dacă preţul unei astfel de întervenţii ar fi mai puţin piperat.

Şi eu la rîndul meu nu sunt mulţumită de cîte ceva, cum ar fi nasul sau înălţimea, dar niciodată nu aş fi gata să-mi risc sănătatea pentru un moft. Apoi, nimeni nu garantează că rezultatul va fi mulţumitor. Iata şi cazul Donatellei Versace, care şi cu o avere impunătoare nu a obţinut un chip frumos:

Dar şi la general vorbind, rareori rezultatul este mulţumitor. Iar atunci cînd totuşi schimbarea este în bine (cum e cazul lui Megan Fox) bărbaţii o cred hot. Meh. Cum poate cineva admira falsitatea?

Impefecţiunea e frumoasă, fiecare are cîte ceva deosebit. Poate aluniţa pe care tu o urăşti este sexy pentru cineva? Mie personal, faţa perfectă nu mi se pare wow (faţă perfectă matematic, proporţional). E drăguţă, nimic mai mult.               

Femeile care se tem de îmbătrînire trebuie pur şi simplu să accepte schimbările naturale ce au loc în organism. Şi o doamnă de 40-50 ani este frumoasă, mai ales cînd zîmbeşte. Este o vîrstă deosebită, cînd sunt împlinite material, emoţional. Chair nu văd rostul bisturiului aici.

Despre psihologie

Acum este foarte mult popularizată o ştiinţă relativ nouă – psihologia. Toţi citesc cărţi despre acest subiect, toţi vor să de vină psihologi sau măcar au urmărit serialul „Lie to me”. Nu zic, mă număram şi eu printre dînşii, am citit „Limbajul Trupului” de Allan Pease, însă m-am plictisit repede. Pur şi simplu nu pot avea încredere în aceste concepte care nu au fost testate în timp.

Dacă e să mă iau după filmele americane, atunci nu aş putea supravieţui fără ajutorul unui specialist nici cea mai neînsemnată dramă, vizitele săptămînale la psiholog fiind ceva normal. Sume enorme de bani cheltuite pe idee nu ai ce, pentru ca în final ei să devină şi dependenţi de cabinetul medicului. 

Mulţi poate nu vor fi de acord, însă eu văd multe efecte negative în axarea educaţiei şi societăţii pe această ştiinţă. Sunt publicate multe studii, de-a dreptul prosteşti, de exemplu, s-a dovedit ştiinţific, atunci cînd spunem că nu ne place ceva, pur şi simplu ne este frică să recunoaştem inversul. Chiar? Dacă eu spun că nu îmi place mirosul din canalizaţie ascund încîntarea mea pentru dînsul? Psychology, you're so funny! 

Apoi, este promovată şi concepţia după care nu este acceptată nici un fel de ceartă sau ironie în direcţia adolescenţilor şi copiilor, pentru ca aceştia să crească lipsiţi de complexe şi liberi. Oarecum este bine, însă ajunşi la maturitate ei devin foarte vulnerabili şi depresivi în faţa la orice lovitură a vieţii ( iată de unde apar numărul mari de sinucideri în rîndul tinerilor ).

De asemenea, mai toate citatele "inspiraţionale" conţin ideea că ar trebui să gîndim pozitiv. Heh. Eu sunt de părere că asta duce doar le dezamăgiri. Ne facem aşteptări care nu se adeveresc şi apare frustrarea. Mai bine este să fim realişti, să acceptăm lucrurile aşa cum sunt, cu bune şi cu rele. 

În final, reiese că experimentele acestei ştiinţe sunt făcute direct pe societate, pe fiecare dintre noi. Unde vom ajunge - o să vedem.

Blablabla

Chiar este atît de important pentru unii să vorbească mult, să se impună fără să mai ţină cont şi de ceea ce comunică? Se pare că da, altfel nu m-aş confrunta cu acest fenomen în fiecare zi.

Urăsc oamenii care nu pot asculta, schimbă zeci de subiecte şi trec de la o idee la alta fără să urmărească un fir logic. Dau dovadă de lipsă de educaţie şi respect faţă de interlocutor. Nu-mi plac deloc nici indivizii ce nu au nimic bun de spus, dar nu pot tăcea. Sunt imposibil de oprit, nu te lasă să-ţi exprimi propria opinie şi cam tot ce zic se rezumă la... nimic.

Păcat că unii au ce spune, însă nu se prea descurcă la capitolul emotional intelligence şi se pierd pe fonul ăstora ce trăncănesc aiurea. Serios, nu mă interesează ce ai făcut ieri seara, nici ce vei face azi, nici tot subiectul unui film de care nu am auzit în viaţa mea. În aşa momente mă deconectez, zîmbesc şi pornesc „mhm”-ul repetat de cîteva ori pe minut, doar ca să fac faţă. Mai bine sacrific ceva timp de cît să încerc să schimb modul în care cineva gîndeşte, este imposibil.

Apoi, urăsc cînd cineva mă întrerupe. Uit ce am vrut să spun, îmi pierd „momentul meu de glorie” şi situaţia devine frustrantă. Înţeleg că unii vor să atragă toată atenţia asupra proprii persoane, dar nu o fac în modul potrivit.

Probabil comunicarea este o artă, una foarte fină şi puţini sunt în stare s-o înţealeagă şi să o folosească. Trist este că ceilalţi nici nu vor să-şi perfecţioneze abilităţile, nu-şi recunosc defectele şi cred că este bine oricum, apoi se miră că nu sunt ascultaţi.

Perfecţiunea – minciuna unei întregi industrii

O nouă mascara ce îţi face genele de 12 ori mai voluminoase, cremă anti-riduri ce întinereşte tenul cu 20 ani şi serumuri ce topesc centimetri de grăsime în cîteva săptămîni – aceste sintagme nu sunt preluate dintr-un film SF, ci din publicitatea unor produse mediocre, destinate maselor mari, dar cu preţuri exagerate. Noi le cumpărăm fără a fi siguri de autenticitatea şi eficacitatea lor, bazîndu-ne doar pe surse ce nu merită încredere. O mulţime de bani sunt aruncaţi în vînt; după calculele mele, un set întreg de cosmetice ar costa cîteva salarii.

La urma urmei, pentru ce ne trebuiesc tone de scrub, farduri şi măşti? În trecut femeile reuşeau să fie senzuale şi frumoase fără să apeleze la atîtea produse chimice. Reţetele de înfrumseţare bazate pe plante şi fructe aveau loc de frunte. Totul venea din atitudine, feminitate, comportament potrivit unei adevărate doamne. De exemplu, bunica mea a folosit ocazional doar ruj şi arată bine la o vîrstă respectabilă. A prins doi iepuri deodată: a salvat timp, bani şi a reuşit să-şi păstreze aspectul şi sănătatea.

Paradoxul constă în faptul că deşi cosmeticele ar avea intenţia de a întineri, fac inversul. Acum, chiar şi fetele tinere au urme vizibile lăsate de cantităţile mari de fond de ten: piele uscată, îmbătrînită, palidă. Normal lucru, nu este deajuns că se formează o barieră a pielii cu mediul, mai apare şi acţiunea unor ingrediente toxice: parabenii (ce sunt cancerigeni), coloranţi artificiali, metale grele (la fel, extrem de dăunătoare, deşi interzise peste tot, pot fi găsite des în rujuri). 

Generaţia noastră nu numai că foloseşte prea multe produse, ci devine dependentă de ele. Cunosc fete care nici măcar nu am idee cum arată fără machiaj. O simplă ieşire pînă la magazin necesită pregătiri riguroase şi aplicarea cu meticulozitate a "сamuflajului".Cu cît mai mult, fake şi colorat – cu atît mai bine.

Nu doar pielea are de suferit pe urma campaniilor publicitare. În toate revistele, posterele şi-au făcut loc corpuri scheletice, androgine, lispite de orice delicateţe. Ele au devenit un nou standard de frumuseţe. Răsfoind o astfel de publicaţie, oricine îşi poate pierde încredea în propria persoană, găseşte defecte inexistente şi începe diete drastice, exagerate. Unele celebrităţi se şi mai infectează intenţionat cu diferite prostii pentru a fi în formă. Mai bine ar face sport.

Slăbim şi luptăm cu poftele noastre pentru ca în final, fail, să aflăm că băieţilor nu le plac fetele slabe. Iar femeile ce spun că urmează diete doar pentru dînsele... ar fi mai bine să recunoască un simplu adevăr – au nevoie de atenţie.

Mai este şi industria modei, care de-a dreptul impune trenduri noi în fiecare sezon. Astfel, fashionistele sunt nevoite să-şi reînoiască garderoba de cîteva ori pe an. Eu sunt adepta pieselor timeless: jeanşi simpli, tricouri şi cardigane. Nu pot accepta tendinţe ca outfituri întregi din piele, printuri animal colorate şi stofe metalice. Hai să fim serioşi, arată ieftin. Nu sunt sexy, mai degrabă vulgare.

Este timpul să ne formăm propria opinie şi să ne gîndim: oare merită efortul? Oare o anumită piesă vestimentară se potriveşte personalităţii mele? Trebuie oprită această zombare ce ne lipseşte de individualitate.Pune în funcţiune imaginaţia şi lasă mama-natură să facă ce are de făcut.

 

Many can argue, not many converse

După părerea oamenilor de ştiinţă, certurile constituie un lucru firesc într-o relaţie, iar eu sunt de acord. Este un mod de a comunica şi nu e nevoie de nelinişte şi frămîntări după un astfel de incident.  Mai mult, astfel de discuţii pot apropia două persoane, deoarece în aşa fel sunt mai uşor exprimate punctele de vedere, dorinţele. Prin manifestarea emoţiilor arătăm că ne pasă şi suntem implicaţi emoţional, lucru frumos. Tensiunile sunt dovadă că trăim, suntem vii şi avem sentimente.

Şi apoi, vin împăcările care merită tot stresul şi nervii.Aceasta este partea frumoasă a conflictelor, de a conştientiza încă o dată ce înseamnă persoana iubită cu adevărat şi de a-i înţelege valoarea.

Mult mai tragică este relaţia aparent perfectă. Totul pare frumos şi roz, wow, pereche perfectă. Încordarea şi nemulţumirile sunt mult timp ascunse, pentru ca în final, atunci cînd izbucnesc, să ducă la o inevitabilă despărţire. Pînă la urmă, lasă doar dezamăgire şi senzaţia de pierdere de timp. Cred că este imposibilă o relaţie sinceră, bazată pe dragoste şi în acelaşi timp lipsită de neînţelegeri. Suntem diferiţi, avem diferite puncte de vedere, ne simţim satisfăcuţi cînd convingem, suntem ascultaţi şi ne impunem.

Clar lucru, nu vorbesc de conflicte ca mod de viaţă, conflicte ce la fiecare apariţie se intensifică. Contează şi felul în care sunt exprimate ideile, deoarece altfel pot fi aruncate cuvinte care la sigur vor fi regretate în viitor. Disputele trebuie numaidecît să ducă la un dialog constructiv, din care se învaţă ceva. Aici îmi dau seama că graniţa dintre aceste două extreme nu este bine conturată. Totul depinde de noi: ce preţuim mai mult, orgoliul şi importanţa propriului Eu sau viitorul comun şi armonios cu cineva deosebit? 

Este greu de găsit cărarea de mijloc, dar nu imposibil.

Noi ne construim propria realitate

Fiecare acţiune pe care o facem influenţeză într-un anumit mod viitorul. Datorită deciziilor luate şi alegerilor făcute, cît de simple nu ar părea ele, acesta se află în continuă schimbare, este uşor de modelat şi ne creează realitatea în care trăim (ceva de tipul “The butterfly effect”).

by Norman Duenas

Privind trecutul, îmi dau seama că aflîndu-mă în locul potrivit la timpul potrivit am obţinut prieteni, cunoştinţe, amintiri. Totul putea să evolueze diferit, spre exemplu, dacă nu ieşeam la o anumită oră sau rămîneam acasă.

Nu cred că ar exista o anumită soartă, ceva inevitabil, care numaidecît ar trebui să se producă, cît de mult nu ai ocoli-o. Sunt sigură, ceea ce am în prezent este rezultatul a zeci de opţiuni pe care le-am avut şi libertatea de a hotărî singură ce este mai bine pentru mine.

Cînd aud pe cineva spunînd “aşa a trebuit să se întîmple”, pot adăuga doar că probabil acestei persoane nu îi pasă de viaţa sa, se lasă dus de val şi nu conştientizează că în mîinile sale se află puterea de a schimba tot, chiar începînd cu acest moment.

Vrei să ai note mai bune? Învaţă! Nu mîine, acum, citeşte, fă notiţe! Vrei să-ţi dezvolţi o anumită abilitate/talent? Fă-ţi timp în fiecare zi, jumătate de oră este de ajuns pentru rezultate remarcabile, de lungă durată. Ştiu că este greu, mai ales că internetul este atît de ispititor, dar timpul pierdut va lăsa ulterior doar dezamăgiri şi regrete (propria experienţă). 

Am libertatea de a face ce vreau, de a alege şi a trăi. Deşi este o mare răspundere şi uneori provoacă sentimentul de vinovăţie, totuşi mă simt atît de mare şi independentă. Curiozitatea, dorinţa de a vedea cum evoluează evenimentele mă incită. Asta este o parte din frumuseţea de a trăi.

Got a secret?

Poţi păstra un secret? Chiar dacă simţi că dorinţa de a-l divulga este mai puternică de cît tine? Dacă nu - apreciez sinceritatea, dacă da - eşti o raritate sau... YOU DIRTY LIAR!

Aşa cum pentru noi este foarte importantă socializarea, de obicei secretele sunt împrăştiate cu viteza luminii, fiind folosită introducerea "numai să nu spui nimănui".  Amuzant este faptul că anume această formulare transformă secretul în noutatea zilei.

Părerea mea? Two can keep a secret if one of them is dead, citat preluat de la The Pierces. Mai bine păstrează-l singur. Desigur, excepţie fac situaţiile cînd invers, se vor răspîndite nişte zvonuri. Aici totul este mai simplu pentru că nu are nimeni de suferit. 
Nu vreau să aud declaraţii siropoase, că prietenii sunt excepţie, că sunt oameni în care poţi avea încredere. Niciodată nu ştii cum cineva te surprinde, nu tocmai în modul cel mai plăcut.

 

"Got a secret

Can you keep it?

Swear this one you'll save

Better lock it, in your pocket

Taking this one to the grave"

Psst, vrei un secret? 

Pînă la urmă e bine

De multe ori am auzit băieţi spunînd că este mult mai uşor să fii fată. Nu înţeleg cum ei fac aceste concluzii, neavînd idee ce se întîmplă cu adevărat în sufletele noastre, prin ce trecem şi ce simţim. Eu, la rîndul meu, nu îmi pot permite să afirm că viaţa unui băiat este mai simplă pentru că nu am de unde să ştiu asta (şi este uşor de înţeles de ce).

Sunt  de părere că astfel de discuţii pur şi simplu nu au sens şi este imposibil de ajuns la un numitor comun. Este bine aşa cum este şi fiecare ar trebui să fie mulţumit.

Cum nu ar fi, am făcut un clasament cu lucrurile pozitive şi negative pe care le trăiesc fetele zi de zi.

Ce îmi place:

-fetele pot folosi machiajul pentru a ascunde imperfecţiunile (dar şi unii „băieţi” o fac, whatever);

-fetele pot să-şi arate emoţiile, pot dramatiza, plînge cît vor şi nimeni nu o să le privească straniu;

-fetele pot purta accesorii tipice băieţilor (vezi cravată, cămăşi, croieli masculine, orice) şi culmea, vor părea încă mai hot;

-de obicei băieţii plătesc cumpărăturile fetelor, dar eu nu agreez aşa ceva, este egoist;

-pentru a arăta bine şi a avea un corp de invidiat nu este nevoie de ore de antrenamente în fiecare zi;

-fetele suportă mai uşor durerea;

-fetele trăiesc mai mult;

-fetele au dreptate tot timpul.

Ce nu îmi place:

-majoritatea fetelor trebuie să se trezească cu o oră mai devreme decît baieţii pentru a arăta bine;

-un coş poate fi motiv de depresie;

-toate stereotipurile insuportabile despre fete (exemplu: dacă un băiat are mai multe iubite e macho, pe cînd o fată este curvă);

-mama natură ne creează multe probleme.

Evident, eu am găsit mai multe plusuri. Sunt sigură că o dată cu trecerea timpului se vor adăuga încă mai multe.

The same old story

“Beauty is how you feel inside, and it reflects in your eyes. It is not something physical.”

Prea mulţi bani cheltuiţi pe haine kitsch, prea mult efort şi timp pierdut aplicînd un machiaj ce probabil s-ar potrivi unei ocazii speciale. Se pune prea mare preţ pe aspectul fizic, aparenţe şi impresia facută, încît se lasă uitate alte laturi, mult mai importante. 

Unghii false, gene false, păr fals. Serios? Cine ar crede că astea sunt frumoase? (mai ales toate combinate împreună, plus cireaşa de pe tort, decolteuri pîna la buric, paiete şi strasuri, culori neon).

Însă nu plasticul joaca rolul cel mai important. Felul în care arată o persoană poate provoca doar o atracţie animalică, pur instinctuală, de moment, nimic mai mult.

Ideea este că înfăţişarea contează doar la început. În continuare, pentru a ţine pe cineva aproape mai mult timp, este nevoie de personalitate şi clasă.

Cîte dintre moldovencile noastre, despre care se vorbeşte că ar fi atît de frumoase, mai au aşa ceva?

Trist.