No feelings - no pain

Trăim într-o realitate dură. Nimeni nu mai manifestă nici un fel de emoţii. Au apus demult vremurile în care femeile pierdeau cunoştinţa la vederea unui bărbat sexy, iar aceştia erau galanţi şi bine educaţi, arătîndu-şi din start intenţiile. Nu zic, unii o fac pe relaxatul pentru a parea cool şi în rînd cu lumea, însă nu despre ei vreau să vorbesc.

Pentru a supravieţui şi a reuşi în prezent, majoritatea îşi ascund emoţiile, sentimentele după o mască a cinismului şi a brutalităţii. În aşa mod, imaginea falsă creată în public devine un scut de apărare împotriva durerii şi suferinţei. Acest comportament este justificat de experineţele şi amintirile pe care fiecare le cară în drumul vieţii, un bagaj greu ce conţine dezamăgiri, trădări, iluzii. Şi cu cît mai mult ne obişnuim cu el, cu atît mai mult ne maturizăm şi înţelegem că de fapt viaţa reală niciodată nu va fi nici măcar pe aproape de cea din filmele Hollywoodiene.  

Sunt sigură că în spatele oricărui „monstru” se ascunde o persoană drăguţă, care aşteaptă să fie descoperită şi îndrăgită. Însă fiecăruia îi este frică să pună tot ce simte pe tavă, în faţa unei lumi întregi (logic, pentru a nu repeta aceleaşi experineţe deprimante, mult prea dureroase pentru a putea fi trăite din nou).

Pentru a ieşi din acest cerc închis, este nevoie de mult curaj. Astfel, mai toţi decid să se izoleze în propriul trecut, să trăiască din amintiri, iar viaţa le trece pe alături. Ei neagă existenţa dragostei, a prieteniei şi cu ce rămîn pînă la urmă? Cu nimic.