Paştele Blajinilor

Weekendul ăsta l-am petrecut la bunica mea, într-un sat depărtat, cam uitat de lume, însă foarte pitoresc. Ocazia – Paştele Blajinilor.  

Chiar sunt de părere că obiceiul în sine este frumos, însă am impresia că are loc o întrecere: cine are “pomene” mai bune. Cînd eram mai mică oamenii aduceau cănuţe, o batistă, lucruri simple. Acum au trecut la seturi de pahare, veselă, storcătoare de suc. Mă întreb ce vor aduce anii viitori, poate maşini de spălat, automobile şi chei de apartamente.

Nu înţeleg nici modul în care se îmbracă majoritatea fetelor. Ocazia cere sobrietate, linii drepte, culori şterse. Cum la noi sărbătoarea are mai mare importanţă socială de cît spirituală, cimitirul este umplut de sclipici şi fuste de 15 cm.

Apoi, cînd totul se termină, rudele ce se văd cel mai probabil doar o dată pe an, rămîn să facă un picnic, beau, se veselesc. Ce drăguţ.

Vorbind la general, sunt uitate tradiţiile. Sărbătorile devin doar un motiv întemeiat pentru a mînca bine. Crăciun? Bem! Paşte? Bem! A doua zi, sălile de sport sunt pline, de parcă o masă copioasă o să adauge kilograme întregi. Moldovenii au grijă de corpurile lor, moldovenii sunt fit.