Perfecţiunea – minciuna unei întregi industrii

O nouă mascara ce îţi face genele de 12 ori mai voluminoase, cremă anti-riduri ce întinereşte tenul cu 20 ani şi serumuri ce topesc centimetri de grăsime în cîteva săptămîni – aceste sintagme nu sunt preluate dintr-un film SF, ci din publicitatea unor produse mediocre, destinate maselor mari, dar cu preţuri exagerate. Noi le cumpărăm fără a fi siguri de autenticitatea şi eficacitatea lor, bazîndu-ne doar pe surse ce nu merită încredere. O mulţime de bani sunt aruncaţi în vînt; după calculele mele, un set întreg de cosmetice ar costa cîteva salarii.

La urma urmei, pentru ce ne trebuiesc tone de scrub, farduri şi măşti? În trecut femeile reuşeau să fie senzuale şi frumoase fără să apeleze la atîtea produse chimice. Reţetele de înfrumseţare bazate pe plante şi fructe aveau loc de frunte. Totul venea din atitudine, feminitate, comportament potrivit unei adevărate doamne. De exemplu, bunica mea a folosit ocazional doar ruj şi arată bine la o vîrstă respectabilă. A prins doi iepuri deodată: a salvat timp, bani şi a reuşit să-şi păstreze aspectul şi sănătatea.

Paradoxul constă în faptul că deşi cosmeticele ar avea intenţia de a întineri, fac inversul. Acum, chiar şi fetele tinere au urme vizibile lăsate de cantităţile mari de fond de ten: piele uscată, îmbătrînită, palidă. Normal lucru, nu este deajuns că se formează o barieră a pielii cu mediul, mai apare şi acţiunea unor ingrediente toxice: parabenii (ce sunt cancerigeni), coloranţi artificiali, metale grele (la fel, extrem de dăunătoare, deşi interzise peste tot, pot fi găsite des în rujuri). 

Generaţia noastră nu numai că foloseşte prea multe produse, ci devine dependentă de ele. Cunosc fete care nici măcar nu am idee cum arată fără machiaj. O simplă ieşire pînă la magazin necesită pregătiri riguroase şi aplicarea cu meticulozitate a "сamuflajului".Cu cît mai mult, fake şi colorat – cu atît mai bine.

Nu doar pielea are de suferit pe urma campaniilor publicitare. În toate revistele, posterele şi-au făcut loc corpuri scheletice, androgine, lispite de orice delicateţe. Ele au devenit un nou standard de frumuseţe. Răsfoind o astfel de publicaţie, oricine îşi poate pierde încredea în propria persoană, găseşte defecte inexistente şi începe diete drastice, exagerate. Unele celebrităţi se şi mai infectează intenţionat cu diferite prostii pentru a fi în formă. Mai bine ar face sport.

Slăbim şi luptăm cu poftele noastre pentru ca în final, fail, să aflăm că băieţilor nu le plac fetele slabe. Iar femeile ce spun că urmează diete doar pentru dînsele... ar fi mai bine să recunoască un simplu adevăr – au nevoie de atenţie.

Mai este şi industria modei, care de-a dreptul impune trenduri noi în fiecare sezon. Astfel, fashionistele sunt nevoite să-şi reînoiască garderoba de cîteva ori pe an. Eu sunt adepta pieselor timeless: jeanşi simpli, tricouri şi cardigane. Nu pot accepta tendinţe ca outfituri întregi din piele, printuri animal colorate şi stofe metalice. Hai să fim serioşi, arată ieftin. Nu sunt sexy, mai degrabă vulgare.

Este timpul să ne formăm propria opinie şi să ne gîndim: oare merită efortul? Oare o anumită piesă vestimentară se potriveşte personalităţii mele? Trebuie oprită această zombare ce ne lipseşte de individualitate.Pune în funcţiune imaginaţia şi lasă mama-natură să facă ce are de făcut.

 

Chişinău – între admiraţie şi dispreţ

Merg în fiecare zi pe străzile gri ale Chişinăului. Noroc că mai sunt copacii care acoperă pe timp de vară blocurile sovietice şi “alimentarele”. Acum însă, totul este la vedere: imitaţii hidoase de graffiti, noroi, panouri publicitare de doi lei şi desigur, drumurile noastre (mai degrabă lipsa lor).

Oraşul este bătrîn, prăfuit în sensul direct şi figurat al cuvântului, blocat în timp, de parcă după destrămarea Uniunii Sovietice nu s-ar mai fi întîmplat aici absolut nimic. Doar pe alocuri, cîteva clădiri noi, din sticlă, parcă încearcă să revigoreze această atmosferă, dar se pierd pe fonul închisorilor de beton.

Mă supără faptul că şi zona istorică a oraşului are de suferit. Se găsesc persoane cu tupeu care nu respectă arhitectura, deschid firme, birouri şi singurele străzi frumoase din capitală au de suferit. Chiar şi în centrul Chişinăului, nu departe de cinematograful Patria se află o clădire nefinisată. Stă acolo de cînd mă ţin minte şi toţi sunt mulţumiţi. Cît nu ne atinge personal, noi, moldovenii, nu avem treabă.

Ştiu, pot părea dură, însă am curajul să privesc în ochi adevărul. Nici nu m-am obosit să fac o comparaţie cu o altă capitală. Timp pierdut. Şi aşa totul este evident.

Privesc prin fereastră oraşul. Anii trec, iar el nu se schimbă. Aceiaşi oameni care fug de aici o dată ce termină studiile, aceiaşi tineri needucaţi. Iar Chişinăul? El rămîne uitat.

Eu nu ştiu dacă voi rămîne. Însă sunt sigură că doar aici mă simt acasă, cum nu ar fi, Chişinău, I love you the way you are.

Many can argue, not many converse

După părerea oamenilor de ştiinţă, certurile constituie un lucru firesc într-o relaţie, iar eu sunt de acord. Este un mod de a comunica şi nu e nevoie de nelinişte şi frămîntări după un astfel de incident.  Mai mult, astfel de discuţii pot apropia două persoane, deoarece în aşa fel sunt mai uşor exprimate punctele de vedere, dorinţele. Prin manifestarea emoţiilor arătăm că ne pasă şi suntem implicaţi emoţional, lucru frumos. Tensiunile sunt dovadă că trăim, suntem vii şi avem sentimente.

Şi apoi, vin împăcările care merită tot stresul şi nervii.Aceasta este partea frumoasă a conflictelor, de a conştientiza încă o dată ce înseamnă persoana iubită cu adevărat şi de a-i înţelege valoarea.

Mult mai tragică este relaţia aparent perfectă. Totul pare frumos şi roz, wow, pereche perfectă. Încordarea şi nemulţumirile sunt mult timp ascunse, pentru ca în final, atunci cînd izbucnesc, să ducă la o inevitabilă despărţire. Pînă la urmă, lasă doar dezamăgire şi senzaţia de pierdere de timp. Cred că este imposibilă o relaţie sinceră, bazată pe dragoste şi în acelaşi timp lipsită de neînţelegeri. Suntem diferiţi, avem diferite puncte de vedere, ne simţim satisfăcuţi cînd convingem, suntem ascultaţi şi ne impunem.

Clar lucru, nu vorbesc de conflicte ca mod de viaţă, conflicte ce la fiecare apariţie se intensifică. Contează şi felul în care sunt exprimate ideile, deoarece altfel pot fi aruncate cuvinte care la sigur vor fi regretate în viitor. Disputele trebuie numaidecît să ducă la un dialog constructiv, din care se învaţă ceva. Aici îmi dau seama că graniţa dintre aceste două extreme nu este bine conturată. Totul depinde de noi: ce preţuim mai mult, orgoliul şi importanţa propriului Eu sau viitorul comun şi armonios cu cineva deosebit? 

Este greu de găsit cărarea de mijloc, dar nu imposibil.

Ce mă binedispune

Pentru unii poate părea plictisitor, însă eu totuşi am făcut o listă a mărunţişurilor care îmi fac ziua mai frumoasă.

-cititul unei cărţi/vizionarea unui film bun (feelingul ăsta cînd se termină şi nu vreai să te întorci la realitate);

-ciocolata, în orice formă posibilă, cît mai multă, în băuturi, checuri, îngheţată;

-să fie soare de dimineaţă, de exemplu, cum este astăzi;

-cînd imi place ce văd în oglindă şi părul imi stă bine;

-să mă sune cineva, neaşteptat, fără o rugăminte, pur şi simplu să vadă ce fac;

-muzică, cît mai variată şi ritmică, care parcă motivează şi dă energie;

-o glumă bună (mai bine mai multe) şi cînd eu fac pe cineva să rîdă;
                                                                                                                                               

-să iubesc şi să fiu iubită;

-cînd mama face prăjituri cu vişine sau mere;

-cînd totul se primeşte anume aşa cum vreau eu;

-imi place să mă întoc acasă şi să-mi -vad cîinele care nu mai încape de fericire;

-arta (mai ales fotografii, picturi);

-să fiu luată în serios;

-computerul meu, the love of my life :D

-cafeaua, în combinaţie cu frişcă/îngheţată;

-sinceritatea şi generozitatea;

-cînd găsesc bani în buzunare;

-călătoriile;

-florile; 

-liniştea.

Acestea sunt doar cele mai importante idei, lista mea poate continua muuult. :)

Ce poţi adăuga tu?

Noi ne construim propria realitate

Fiecare acţiune pe care o facem influenţeză într-un anumit mod viitorul. Datorită deciziilor luate şi alegerilor făcute, cît de simple nu ar părea ele, acesta se află în continuă schimbare, este uşor de modelat şi ne creează realitatea în care trăim (ceva de tipul “The butterfly effect”).

by Norman Duenas

Privind trecutul, îmi dau seama că aflîndu-mă în locul potrivit la timpul potrivit am obţinut prieteni, cunoştinţe, amintiri. Totul putea să evolueze diferit, spre exemplu, dacă nu ieşeam la o anumită oră sau rămîneam acasă.

Nu cred că ar exista o anumită soartă, ceva inevitabil, care numaidecît ar trebui să se producă, cît de mult nu ai ocoli-o. Sunt sigură, ceea ce am în prezent este rezultatul a zeci de opţiuni pe care le-am avut şi libertatea de a hotărî singură ce este mai bine pentru mine.

Cînd aud pe cineva spunînd “aşa a trebuit să se întîmple”, pot adăuga doar că probabil acestei persoane nu îi pasă de viaţa sa, se lasă dus de val şi nu conştientizează că în mîinile sale se află puterea de a schimba tot, chiar începînd cu acest moment.

Vrei să ai note mai bune? Învaţă! Nu mîine, acum, citeşte, fă notiţe! Vrei să-ţi dezvolţi o anumită abilitate/talent? Fă-ţi timp în fiecare zi, jumătate de oră este de ajuns pentru rezultate remarcabile, de lungă durată. Ştiu că este greu, mai ales că internetul este atît de ispititor, dar timpul pierdut va lăsa ulterior doar dezamăgiri şi regrete (propria experienţă). 

Am libertatea de a face ce vreau, de a alege şi a trăi. Deşi este o mare răspundere şi uneori provoacă sentimentul de vinovăţie, totuşi mă simt atît de mare şi independentă. Curiozitatea, dorinţa de a vedea cum evoluează evenimentele mă incită. Asta este o parte din frumuseţea de a trăi.

Got a secret?

Poţi păstra un secret? Chiar dacă simţi că dorinţa de a-l divulga este mai puternică de cît tine? Dacă nu - apreciez sinceritatea, dacă da - eşti o raritate sau... YOU DIRTY LIAR!

Aşa cum pentru noi este foarte importantă socializarea, de obicei secretele sunt împrăştiate cu viteza luminii, fiind folosită introducerea "numai să nu spui nimănui".  Amuzant este faptul că anume această formulare transformă secretul în noutatea zilei.

Părerea mea? Two can keep a secret if one of them is dead, citat preluat de la The Pierces. Mai bine păstrează-l singur. Desigur, excepţie fac situaţiile cînd invers, se vor răspîndite nişte zvonuri. Aici totul este mai simplu pentru că nu are nimeni de suferit. 
Nu vreau să aud declaraţii siropoase, că prietenii sunt excepţie, că sunt oameni în care poţi avea încredere. Niciodată nu ştii cum cineva te surprinde, nu tocmai în modul cel mai plăcut.

 

"Got a secret

Can you keep it?

Swear this one you'll save

Better lock it, in your pocket

Taking this one to the grave"

Psst, vrei un secret? 

Primăvară

Se face simţită venirea primăverii. Soarele îmi umple odaia cu lumină şi am poftă de viaţă. Îmi ascund paltonul de iarnă şi cizmele. Chiar dacă risc să răcesc, nu asta contează. Nu mai vreau să port atîtea straturi ce mă fac să mă simt ca o ceapă.

Vreau să mă îmbrac în culori vii. Am purtat mai mult de 3 luni gri şi negru. Am promis unei prietene că nu îmi voi mai cumpăra haine negre. Prea des ieşeam din casă fără nici măcar o pată de culoare pe mine.

Brusc, parcă totul a devenit mai frumos. Sper că primăvara asta şi oamenii o să devină mai buni. Am aşteptări mari.

Pînă la urmă e bine

De multe ori am auzit băieţi spunînd că este mult mai uşor să fii fată. Nu înţeleg cum ei fac aceste concluzii, neavînd idee ce se întîmplă cu adevărat în sufletele noastre, prin ce trecem şi ce simţim. Eu, la rîndul meu, nu îmi pot permite să afirm că viaţa unui băiat este mai simplă pentru că nu am de unde să ştiu asta (şi este uşor de înţeles de ce).

Sunt  de părere că astfel de discuţii pur şi simplu nu au sens şi este imposibil de ajuns la un numitor comun. Este bine aşa cum este şi fiecare ar trebui să fie mulţumit.

Cum nu ar fi, am făcut un clasament cu lucrurile pozitive şi negative pe care le trăiesc fetele zi de zi.

Ce îmi place:

-fetele pot folosi machiajul pentru a ascunde imperfecţiunile (dar şi unii „băieţi” o fac, whatever);

-fetele pot să-şi arate emoţiile, pot dramatiza, plînge cît vor şi nimeni nu o să le privească straniu;

-fetele pot purta accesorii tipice băieţilor (vezi cravată, cămăşi, croieli masculine, orice) şi culmea, vor părea încă mai hot;

-de obicei băieţii plătesc cumpărăturile fetelor, dar eu nu agreez aşa ceva, este egoist;

-pentru a arăta bine şi a avea un corp de invidiat nu este nevoie de ore de antrenamente în fiecare zi;

-fetele suportă mai uşor durerea;

-fetele trăiesc mai mult;

-fetele au dreptate tot timpul.

Ce nu îmi place:

-majoritatea fetelor trebuie să se trezească cu o oră mai devreme decît baieţii pentru a arăta bine;

-un coş poate fi motiv de depresie;

-toate stereotipurile insuportabile despre fete (exemplu: dacă un băiat are mai multe iubite e macho, pe cînd o fată este curvă);

-mama natură ne creează multe probleme.

Evident, eu am găsit mai multe plusuri. Sunt sigură că o dată cu trecerea timpului se vor adăuga încă mai multe.

The same old story

“Beauty is how you feel inside, and it reflects in your eyes. It is not something physical.”

Prea mulţi bani cheltuiţi pe haine kitsch, prea mult efort şi timp pierdut aplicînd un machiaj ce probabil s-ar potrivi unei ocazii speciale. Se pune prea mare preţ pe aspectul fizic, aparenţe şi impresia facută, încît se lasă uitate alte laturi, mult mai importante. 

Unghii false, gene false, păr fals. Serios? Cine ar crede că astea sunt frumoase? (mai ales toate combinate împreună, plus cireaşa de pe tort, decolteuri pîna la buric, paiete şi strasuri, culori neon).

Însă nu plasticul joaca rolul cel mai important. Felul în care arată o persoană poate provoca doar o atracţie animalică, pur instinctuală, de moment, nimic mai mult.

Ideea este că înfăţişarea contează doar la început. În continuare, pentru a ţine pe cineva aproape mai mult timp, este nevoie de personalitate şi clasă.

Cîte dintre moldovencile noastre, despre care se vorbeşte că ar fi atît de frumoase, mai au aşa ceva?

Trist.