To fake or not to fake?

Nu sunt miss comunicabilitate, nici cea mai simpatică fată, însă atitudinea mea mi-a permis să scap de o mulţime de prieteni falşi.

De ce?

Pentru că oamenii au nevoie de tine atît timp cît eşti vesel, nu ai probleme şi zîmbeşti non-stop. 

Pentru mine este bine şi aşa, nu vreau să mă ascund după o mască. Însă există tipi ce imită buna dispoziţie deoarece fără atenţie se simt pierduţi şi le scade self esteem-ul. Le este tipic un comportament disperat, cu încercări penibile de a face glume şi spargeri în figuri.

Paradoxal, această atitudine îşi face efectul aproape tot timpul. Iar scopul? Imaginea creată, atît de importantă la această vîrstă. Mă întreb cum se simt ei în realitate şi cîţi oameni le-ar fi aproape într-o situaţie dificilă. Oricum nu contează, nu este viaţa mea.

Eu rămîn la cercul meu restrîns de prieteni, puţini la număr dar atît de dragi încit nu i-aş schimba pe nimic. Pentru mine sunt mai importante numărul amintirilor, momentele în care ne înţelegem fără cuvinte şi rîdem pînă ce muşchii abdominali se poartă la fel ca după un antrenament solicitant. Sunt sigură că-mi vor fi alături şi peste mulţi ani.

Îmi voi păstra esenţa mea, zîmbetul şi adevăratul Eu pentru cîţiva oameni. Restul sunt doar o pierdere de timp. Mie nu-mi place să pierd timpul. Cuvîntul cheie - neutralitate.

La urma urmei, cel puţin rămîn a fi eu, cu propriile decizii şi păreri care nu pot fi schimbate.

Vreau la mare

Ohhh cît de mult îmi este dor de vară! Vara totul este mai simplu, frumos, vesel. Îmi este de ajuns să privesc noroiul de afară şi simt că timpul se opreşte şi nu mai vine sezonul costumelor de baie. Am îngheţat atît de mult iarna aceasta, am mers prin atîta zăpadă, încît am uitat complet de rochiţele înflorate şi sandalele mele comode şi uşoare.

Vreau la mare. Vreau să simt cum nisipul îmi gîdilă tălpile, vreau să aud mişcarea valurilor, să-mi zboare părul în adierea vîntului şi să las razele soarelui  să-mi mîngîie pielea.

Dar nu pot face nimic. Am de aşteptat cîteva luni şi de îndurat tezele. Eh.

Detest frigul. Aş vrea să trăiesc în Sao Paulo sau undeva în Florida. 

 

Dificil

Mai demult, judecam oamenii după muzica ascultată, haine, gusturi, aparenţe. Apoi, cu timpul, mi-am dat seama că aceste lucruri nu spun practic nimic despre o anumită persoană, totul este mult mai complicat şi nu are sens să mă grăbesc cu formularea concluziilor. În prezent, totul este invers acestei atitudini. Nu mă las uşor impresionată şi fac mult mai greu legături cu oameni noi.

Nu sunt sigură că-mi cunosc chiar şi prietenii apropiaţi. După discuţii interminabile, atîtea ieşiri în oraş, secrete împărtăşite, reuşesc de fiecare dată să-i remarc dintr-un nou unghi. Sunt atît de imprevizibili! 

M-am învăţat să nu împart oamenii în categoriile “buni” sau „răi”. Nu are sens. Este ceva caracteristic şi tipic uman – amestecul dintre acestea două (chiar dacă pare neobişnuit să observi unii oameni facînd ceva opus comportamentului lor tradiţional).

Nu sunt sigură că mă cunosc pe mine însămi. Cîteodată mă miră propriile acţiuni. Fac lucruri de care nu credeam că aş fi în stare să le fac. Îmi încalc principiile. Apoi regret. Promit că nu se va mai repeta, iar apoi merg pe acelaşi drum. Şi toate astea repetate de nenumărate ori.

Aflîndu-mă în această stare de confuzie, cînd totul pare atît de complicat şi nelămurit, prefer să nu gîndesc deloc. Am hotărît să  nu-mi creez aşteptări în legătură cu unii oameni, pentru ca ulterior să nu fiu dezamăgită.  Mă voi concentra pe corectarea propriilor defecte şi greşeli.

Aşa este mai simplu, nu implică risc şi nu lasă în urmă un gust amar.

Iluzii

Pe toți ne unește un lucru: dorința de superioritate, de a ieși din tipare și de a atrage atenție. Și oare există loc mai potrivit de cît rețelele de socializare pentru a te distinge de  “mediocritatea” din jur?

Mă voi referi la Facebook, deoarece nu am avut experiență de utilizare a alor site-uri te tipul ăsta.

Facebook este o scenă pe care sunt forțat hiperbolizate sau imitate niște relații, iubiri, prietenii. Pe scurt, acolo totul devine mai dramatic. Iar motivele sunt clare, logic, te vede lumea. Cele mai strînse și sincere prietenii sunt trăite online, printr-un schimb caraghios de inimioare, statusuri și taguri. Spun caraghios, deoarece unii, vazîndu-se față în față nici măcar nu se salută.  Cele mai pasionale iubiri, cu certuri, schimbari în “relationship status”, promisiuni și declarații se las urmărite de ochii unui întreg friendlist. Iar eu sunt de părere că problemele personale trebuie rezolvate în intimitate, puțină discreție nu strică. (If you have a problem face it, don't facebook it).
Chiar și cele mai simple lucruri, de la o ieșire în oraș pînă la vizionarea unui film merită un stauts și un check-in: “trebuie să vadă lumea că petrec și ma simt perfect”. Bun, bun, înțeleg intenția. Numai că de obicei aceste momente frumoase trebuie trăite din plin, nu în superficialitatea unui  update. Dacă îți este atît de bine, cum naiba găsești timp pentru facebook?

Este un fenomen ce ia amploare, deoarece dacă viața reală nu este deajuns de satisfăcătoare, profilul ideal compensează acest neajuns. Probabil se vrea provocată invidie, bîrfe. Pe lîngă faptul că acești oameni irită vizual prin prezența lor pe net, vine la pachet și urmarea  negativă pentru ei înșiși: prea mult timp petrecut online duce la ignorarea altor aspecte ale existenței lor și concentrarea într-o pierdere de timp prostească.

Iar eu, de cele mai multe ori intru pe Facebook pentru a rîde. Rîsul este sănătos.

Valentines and shit

Am realizat că deşi nu am atins mari succese sau culmi, timpul şi experienţele prin care am trecut m-au învăţat multe lucruri. Nu regret nimic din trecutul meu. Fiecare persoană pe care am cunoscut-o, fiecare carte citită sau loc văzut m-au format pe mine aşa cum sunt. Iar privind tot ce am obținut (sau pur și simplu am avut norocul de a avea) desprind ușor ideea că a fi single, chiar și în luna iubirii nu este o mare tragedie. Am o familie, prieteni buni și muzica mea preferată. Sunt mulțumită.

Că veni vorba, statisticile spun că numarul sinuciderilor in această perioadă crește. Nu înțeleg de ce oamenii se lasă atît de ușor influențați de această sărbătoare falsă, singurul scop al acesteia fiind probabil venitul restaurantelor și al farmaciilor.

Pe lîngă depresivi, mai este și categoria disperaților, care își caută prietenă cu o săptămînă (sau mai puțin) înainte de 14 februarie: „Da’ce, să stau singur acasă cînd toți merg la film?”. Și desigur în final rămîn single, fetele nu se simt atrase de așa tipi, nesiguri și deznădăjduiți.
 Eu însă, rămîn a fi de părere că iubirea iși are locul pretutindeni și trebuie demonstrată în fiecare zi, nu doar acum. Ar mai avea o relație farmecul ei dacă lucrurile nu ar veni natural?
                                                

Păcat că în învălmășeala romantismului, este uitată o altă sărbătoare: ziua de naștere a mult stimatului Grigore Vieru, dar și cea a lui Christopher Latham Sholes, care deși este mai puțin cunoscut la noi, totuşi a influențat direct viața modernității, prin inventarea tastaturii QWERTY.

Pentru mine, ziua de azi este una obișnuită, friguroasă și plictisitoare. Mă duc să beau un ceai.

Tu cum ai petrecut Valentine's Day?

Idei

Astăzi mă gîndeam la totalitatea oamenilor  pe care i-am cunoscut vreodată. Unii dintre ei mi-au plăcut, unii nu, dar nu asta contează. Am avut norocul de a-i avea pe unii drept prieteni. Apoi, cu timpul, fără să observ, aceştia dispăreau din viaţa mea (şi continuă să dispară, pentru a fi inlocuiţi cu alţi oameni noi).

Sunt conştientă de faptul că port şi eu o parte din vină, aşa că da, pot recunoaşte că tot ce e scris mai jos se referă şi la mine. :)

      

Cîteodată, vreau mult să-i scriu unui vechi amic. Însă propria laşitate mă opreşte. Mă frămîntă gîndul că oamenii se schimbă, nu mă mai ţin minte, nu vor dori să-mi răspundă. Pe scurt, găsesc orice scuză prostească numai să anulez acel moment.

       

Astfel, ajung să caut motivele din cauza cărora prieteniile se distrug şi amicii se uită. Iată o scurtă listă, alcătuită de mine într-o seară plictisitoare şi rece:

1. Distanţa. Deşi unele firi mai sentimentale nu vor fi de acord, ea este una dintre cauzele principale. Este foarte dificil de a menţine o relaţie sănătoasă la distanţă, cere multă voinţă şi efort.

2. Lipsa amicilor comuni (dar şi a temelor de discuţie, a intereselor). Da, deoarece duce la o plictiseală inevitabilă, la dialoguri-clişee ce îndepărtează oamenii.

3. Lenea. Cît de straniu nu ar suna, dacă nu îţi suni un prieten un timp îndelungat, devine jenant să reiai legătura. Şi cu cît mai mult anulezi acea clipă, cu atît sunt mai puţine şansele de a restabili relaţia dată.

4. Alţi prieteni. Vorba ceea, fă-ţi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi. Mereu vă vor lega amintiri frumoase, vesele. Păcat să distrugi şi să uiţi aşa lucruri.

Îmi este dor de unii amici vechi. Aş vrea să-i invit la o cafea, să ne amintim de multe lucruri frumoase, chiar dacă ne-am schimbat şi nu ne mai leagă nimic.

Ţie de cine îţi este dor?