Trăim într-o
realitate dură. Nimeni nu mai manifestă nici un fel de emoţii. Au apus demult
vremurile în care femeile pierdeau cunoştinţa la vederea unui bărbat sexy, iar
aceştia erau galanţi şi bine educaţi, arătîndu-şi din start intenţiile. Nu zic,
unii o fac pe relaxatul pentru a parea cool şi în rînd cu lumea, însă nu despre ei vreau să
vorbesc.

Sunt sigură că în
spatele oricărui „monstru” se ascunde o persoană drăguţă, care aşteaptă să fie
descoperită şi îndrăgită. Însă fiecăruia îi este frică să pună tot ce simte
pe tavă, în faţa unei lumi întregi (logic, pentru a nu repeta aceleaşi
experineţe deprimante, mult prea dureroase pentru a putea fi trăite din nou).
Pentru a ieşi din
acest cerc închis, este nevoie de mult curaj. Astfel, mai toţi decid să se
izoleze în propriul trecut, să trăiască din amintiri, iar viaţa le trece pe
alături. Ei neagă existenţa dragostei, a prieteniei şi cu ce rămîn pînă la
urmă? Cu nimic.
Cit de adevarat ai descris!
RăspundețiȘtergereMai mult decit frumos!
Liuba :)
Asa e...
RăspundețiȘtergereMi-as dori sa priveasca si cei din jurul meu lucrurile ,asa cum tu o faci :)
RăspundețiȘtergeree adevarat ce spui...e perfect adevarat
RăspundețiȘtergereLiuba, Rox, Lexii, Tavi, multumesc si hug :*
RăspundețiȘtergereRămânem cu nimic când lăsăm amintirile urâte să ne stăpânească fiinţa.
RăspundețiȘtergere