Idei

Astăzi mă gîndeam la totalitatea oamenilor  pe care i-am cunoscut vreodată. Unii dintre ei mi-au plăcut, unii nu, dar nu asta contează. Am avut norocul de a-i avea pe unii drept prieteni. Apoi, cu timpul, fără să observ, aceştia dispăreau din viaţa mea (şi continuă să dispară, pentru a fi inlocuiţi cu alţi oameni noi).

Sunt conştientă de faptul că port şi eu o parte din vină, aşa că da, pot recunoaşte că tot ce e scris mai jos se referă şi la mine. :)

      

Cîteodată, vreau mult să-i scriu unui vechi amic. Însă propria laşitate mă opreşte. Mă frămîntă gîndul că oamenii se schimbă, nu mă mai ţin minte, nu vor dori să-mi răspundă. Pe scurt, găsesc orice scuză prostească numai să anulez acel moment.

       

Astfel, ajung să caut motivele din cauza cărora prieteniile se distrug şi amicii se uită. Iată o scurtă listă, alcătuită de mine într-o seară plictisitoare şi rece:

1. Distanţa. Deşi unele firi mai sentimentale nu vor fi de acord, ea este una dintre cauzele principale. Este foarte dificil de a menţine o relaţie sănătoasă la distanţă, cere multă voinţă şi efort.

2. Lipsa amicilor comuni (dar şi a temelor de discuţie, a intereselor). Da, deoarece duce la o plictiseală inevitabilă, la dialoguri-clişee ce îndepărtează oamenii.

3. Lenea. Cît de straniu nu ar suna, dacă nu îţi suni un prieten un timp îndelungat, devine jenant să reiai legătura. Şi cu cît mai mult anulezi acea clipă, cu atît sunt mai puţine şansele de a restabili relaţia dată.

4. Alţi prieteni. Vorba ceea, fă-ţi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi. Mereu vă vor lega amintiri frumoase, vesele. Păcat să distrugi şi să uiţi aşa lucruri.

Îmi este dor de unii amici vechi. Aş vrea să-i invit la o cafea, să ne amintim de multe lucruri frumoase, chiar dacă ne-am schimbat şi nu ne mai leagă nimic.

Ţie de cine îţi este dor?