Oh, naivitatea

Textul de mai jos este doar părerea mea, bazată pe experienţe proprii. Nu mă deranjează dacă nu vei fi de acord, voi accepta şi alte opinii,  pe care, de altfel, le aştept în comentarii.

Nu înţeleg deloc fetele care sunt părăsite şi continuă să spere că foştii se vor întoarce, căzîndu-le în genunchi. Sau cele care flirtează cu cineva şi visează la cereri în căsătorie. Să fim serioşi. Oare căsătoria este scopul vieţii unei femei? Fiecare are priorităţile aranjate diferit. La noi este unanim acceptat ca o femeie de 30 de ani să treacă drept ratată dacă nu îşi are întemeiată propria familie. Poate voi fi puţin rea, un fel de terapie-şoc, dar vreau să deschid ochii multor reprezentante ale sexului feminin.

S-o iau de la început. Băieţii sunt diferiţi. Pentru unii puţin flirt, (ok, poate nu chiar puţin) face parte din rutina zilnică, pentru alţii e greu să spună un simplu "salut". Iată de ce astfel de mărunţişuri nu merită atitudine serioasă de la început. Poate a pus un pariu cu băieţii, poate vrea să vadă ce tip de fată eşti, poate a pus ochii pe altcineva. În cel mai bun caz este un timid, dar optimismul în exces din partea noastră tot nu e sănătos. Eu pur şi simplu mă bucur de atenţie, nimic mai mult.

Cît ţine despre relaţii, nu există niciodată nici un fel de garanţie. Se despart şi oameni care trăiesc cîte 20, 30 ani împreună. Iar fetele care spun "Cum a putut? Am fost împreună jumătate de an!" par ridicole. Se mai întîmplă, oamenii nu se potrivesc. Mai bine o durere scurtă, provocată de despărţire, de cît una chinuitoare, cauzată de o relaţie moartă.

Şi ultimul lucru despre care vreau să vorbesc, căsătoriile. Siropoase, dulci la început şi un calvar în final (înainte: love birds; pe urmă: angry birds). De parcă oamenii ar deveni proprietatea privată a fiecăruia şi nu mai au viaţă separată. Să fiu complet sinceră, nu am vazut perechi căsătorite fericite. Dar la noi în general feţe fericite nu prea vezi,  facem din depresie boală naţională. Deja mă abat de la subiect, îmi ajunge pe azi.

Concluzie: Probabil va suna a clişeu, dar gîndeşte nu cu inima, ci cu capul. Be smart. De prea multe ori am văzut fete plîngînd după băieţi. Mă gîndeam că postarea mea poate schimba ceva. Nu pun imagini, e greu să găsesc una care reprezintă tot ce am scris.


PS: nu învinuiesc băieţii de vreo crimă, şi fetele pot fi rele. Dacă includeam şi asta probabil scriam un roman. Dar ştiu că articolele lungi rămîn necitite, aşa că mă opresc aici.


Vin cu următorul post degrabă!

Aventuri americane

Iată vin cu postul promis, nu sub forma unei simple povestiri, ci a unui interviu. Am căutat cele mai potrivite întrebări,  mai ales că sunt şi eu curioasă să aflu cît mai multe despre SUA. Visul american, o idee atît de răspîndită, chiar a reuşit să adune o mulţime de stereotipuri, majoritatea şi subiecte pentru bancuri. Astăzi am aflat că mai toate sunt false şi nu merită să ne facem idei preconcepute despre o ţară şi oamenii de acolo. Interviul este scurt, dar cuprinde o mulţime din observaţiile Nataliei, care a petrecut o vară întreagă în Washington DC. Nu am vrut să fac prea multe comparaţii cu Moldova, din frica să nu fie textul umplut de pesimism. De altfel, poate merită să recunoaştem adevărul, este greu să găseşti plusuri pentru ţara noastră, iar puţinele lucruri care ne mai ţin aici sunt de ordin personal: familia, prietenii. Deci iată ce a ieşit:

***

- Pentru a face mai clară atitudinea ta faţă de SUA şi călătoriile tale care provoacă invidie, descrie această ţară într-un singur cuvînt.
- Cred că cel mai potrivit este RAI! Toate comodităţile, infrastructura şi comportamentul celor de acolo molipsesc de optimism, este imposibil să nu simţi fericire cînd te înconjoară oameni amabili, zîmbitori, care oferă sprijin şi încredere.

5th Avenue

- Ce diferenţe ai observat în comportamentul oamenilor, legate de modul în care gîndesc?
- Deşi cei de la noi cam îi iau în derîdere pe americani, că ar fi proşti şi limitaţi, ei îşi manifestă inteligenţa nu prin numărul de diplome şi cărţi citite, ci prin relaţiile interumane. Paradoxul ţării noastre este că avem specialişti în o mulţime din domenii, cu doctorate şi masterate, dar, care, din păcate nu au cultura comunicării, nu pot cere scuze sau fi politicoşi. Sunt de părere că educaţia ar trebui să înceapă de la astfel de "mărunţişuri", nu de la Teorema lui Pitagora şi termodinamică.

- Dar ce ţine de obiceiurile alimentare?
- Fast foodul este alegerea celor săraci, sunt o mulţime de cafenele ce servesc salate, mîncare sănătoasă. Asortimentul de fructe este foarte variat. Să mănînci sănătos în SUA nu este un efort, ci un mod de viaţă. Oamenii fac jogging pe străzi, în parcuri, oriunde. La noi însă te alegi cu priviri lungi şi dispreţ.

Brooklyn Bridge Park

- În ce oridine sunt aranjate priorităţile americanilor, pe ce pun preţ?
- Ei nu încearcă să demonstreze nimănui nimic, hainele pe care le poartă ţin doar de comoditate. O mare importanţă o are cariera, care lasă undeva pe fon viaţa personală, odihna. Dacă o fată nu este căsătorită la 30-35 ani, nu înseamnă că este o ratată sau o urîtă. Iar cît ţine de relaxare, calatorii, ele îşi fac loc la pensie, cînd după ani de muncă, americanii adun deajuns bani pentru a vedea lumea.

Niagara Falls

- Cunoaştem toţi că în SUA poţi vedea oameni din toată lumea. Ai întîlnit mulţi moldoveni?
- E adevărat, pe străzi se aud diferite limbi, sunt multe femei în sari sau haine foarte pestriţe tipice pentru cei veniţi din America Latină. Am vazut mulţi moldoveni cînd am mers la Cascada Niagara. 

- Le este dor de patrie? Le lipseşte ceva din tipicul nostru naţional?
- Dimpotrivă, doar gîndul că vor veni înapoi îi indispune. Nu cred că lipseşte ceva, sunt o mulţime de magazine specializate, ruseşti, în care se vînd o mare varietate de produse importate din CSI, inclusiv Moldova.

NYC văzut din Empire State Building

- Cum marea noastră  problemă este drumurile, care e situaţia de acolo?
- Aici, şoselele sunt reparate, înlocuite periodic, chiar dacă aparent ar fi ideale. Am fost indignată cînd drumuri, mult mai bune de cît cele mai noi şosele de la noi, sunt refăcute. Desigur, situaţia economică le-o permite. Dar şi modul în care sunt desfăşurate lucrarile, în timpul nopţii, nu perturbează traficul şi nu creează probleme nimănui.În Moldova şoferii pierd mulţi nervi prin ambuteiaje, cînd sunt închise străzi întregi.

- Cum ţi-a părut Chişinăul cînd ai revenit?
- Nu observam înainte, însă oraşul nostru e cam murdar, prăfuit, prin curţile blocurilor hîrtiile şi cutiile de bere stau la loc de cinste. De asemenea, marketurile  de la noi sunt mici, devine greu de ales produsele potrivite, uneori pot fi de negăsit. Şoferii nu respectă pietonii, chiar şi trecerea la zebră nu pare a fi sigură.

United States Capitol

- Te-ai gîndit să te muţi acolo?
- Este greu să răspund, e o schimbare majoră, este nevoie de timp pentru adaptare. În prezent mă simt bine şi aici, iar amintirile acestei veri îmi vor aduce zîmbetul pe buze încă mult timp înainte!

***

Sper că v-a plăcut ce a ieşit! Am adăugat şi cîteva poze care par desprinse din filmele de la Hollywood! Aştept cu drag comentarii şi vă doresc o zi frumoasă!

Despre dragoste de ţară

Cuvîntul “emigrare” dă peste 1,3 milioane rezultate pe Google, aproape toţi elevii ce ajung la bac se gîndesc să plece peste hotare, iar din cei ce pleacă, puţini se mai întorc înapoi. Da, subiectul dat este actual în Moldova! Suntem gata să mergem oriunde, numai aici să nu rămînem. Europenii vin la noi pentru odihnă, sarmale şi vin, moldovenii visează cu ochii deschişi la o viză sau un Green Card. Poate că după o viaţă decentă, cu salariu bun şi griji puţine, o vacanţă petrecută în Moldova e o alegere originală şi curajoasă. 

Poate noi nu vedem ce văd ei, ni se pare că este bine acolo unde nu suntem, dar dovezile infirmă această ipoteză. Am prieteni care au plecat peste hotare şi nu mai vor să se întoarcă aici. De fapt, oricine din ai noştri are rude/cunoştinţe plecate. 

Abordarea acestui subiect este rezultatul natural al entuziasmului pe care îl au toţi cînd se reîntorc de peste hotare. Cînd aud oameni vorbind despre cît este de bine în, Olanda sau Germania, îmi vine să iau primul avion şi să plec cît mai repede posibil!

Pentru a face o descriere clară, obiectivă, a unei vacanţe întregi petrecute în SUA, următoarea postare o să fie un guest post, un articol scris de o prietenă bună, o fată deşteaptă, care a reuşit să cunoască îndeaproape obiceiurile şi viaţa unei societăţi atît de dezvoltate! 

Curînd va aparea şi articolul! Abia aşteptăm să împărţim cu voi senzaţiile unei vacanţe de neuitat!

A (not so) new start

Mi-am promis că odată ce începe şcoala voi reveni la blog şi voi posta cît de des pot, cît timp am idei şi îmi place să o fac. Anul ăsta va fi unul mai dificil, mă aşteaptă bacul, admiterea, dar cu atît mai bine, viaţa devine mai palpitantă cînd e umplută de provocări!
Pagina pe care te afli există deja de 7 luni, am îndrăgit-o şi chiar dacă o vară înteagă am lenevit, nu pot renunţa atît de uşor la hobby-ul meu. Mulţumesc tuturor celor care m-au follow-uit (suntem deja 114), celor care m-au vizitat (5000 vizite) şi sincer, apreciez fiecare comentariu în parte! Deşi la început nu eram prea sigură, am fost încurajată de prieteni, rude, necunoscuţi, lucru ce mă motivează şi astăzi să continui.
Sunt conştientă că voi avea puţin timp liber, voi fi obosită, dar mă voi strădui să nu dezamăgesc pe nimeni, mai ales, pe mine.

O imagine hipsterish care descrie entuziasmul meu în legătură cu venirea toamnei. YAY!

Vin degrabă înapoi cu un post nou-nouţ!

Sankt Petersburg: străzi, arhitectură

Deseori comparat cu Veneţia, acest oraş este pe primele locuri în topurile detinaţiilor de călătorie în întreaga lume. Iată şi fotografiile care nu dezamăgesc deloc: